marți, 2 decembrie 2008

child in time.............Dava

Amintiri, situatii, povesti imaginare inlocuite de vise, sentimente profunde, nervi, stres, lacrimi ...da, lacrimi! Au trecut doua saptamani de cand nu am vazut acel inger de gheata care mi-a sfasiat sufletul si intregul univers. Am cautat cu disperare semnificatia cuvantului Dava, caci DEX-ul nu-mi spunea nimic: s.f. (înv.) 1. reclamaţie, plângere. 2. femeie rea, cârcotaşă. Imi adusesem aminte ca imi spusese odata despre o carte pe care o citea, cu drogati, ca asemuie cuvintele interesante din ea cu persoane. Am cautat-o imediat la biblioteca scolii, fara sa o gasesc. Intr-un final mi-a spus cineva cum se numea si am cumparat-o. M-a speriat putin acea definitie care asemuita cu mine este absurda:davá- Substanţă halucinogenă, injectabilă sau care poate fi fumată, heroină. Nu am nici o legatura cu acele definitii, si nu intelegeam cu vroia cu acel cuvant.
Am zarit-o intr-o seara din autobuz mergand spre casa, era cu o alta fata alerga pe langa skate park-ul din centru civic. Nici nu stiam ce sa cred in acea clipa: era o noua aventura cu o altfel de fata, o noua experienta, sau pur si simplu alerga de placere... Faptul ca nu ma cauta ma facuse sa cred ca fusesem doar o alta cu care s-a jucat cine stie pentru ce. Nu credeam ca dupa acea seara minunata ma va ignora total, dar se pare ca ma inselasem. Eram la jumatatea primului semestru, sesinunea statea sa apara, apareau tot mai multe carti de citit, tot mai mult de invatat; dar ea nu... se incapatana sa vina la scoala. Incetasem sa mai vorbesc cu lumea din jur, evitam orice iesire in oras sau discutie despre viata mea particulara. Ma antrenam in fumat, intr-un colt, singura, fumam deseori trei pachete pe zi, holbandu-ma la telefon tot mai des. Intr-un final ma obisnuisem cu indiferenta ei, sau cu faptul ca ma uitase atat de repede si am decis sa-mi petrec seara dupa ultimul curs cu un amic in acelasi bar in care ma dusese si ea. Mi-am comandat o bere si am inceput sa discut cu el de scoala, petrecerile din ultima vreme, noii prieteni achizitionati in facultate. Nu-i pomenisem de ea deloc, ca asta m-ar fi facut sa-mi reamintesc acea durere si iubire de care ea habar nu avea. La un moment dat au venit mai multi, si am inceput diferite discutii, cand telefonul meu canta o melodie surda pentru a-mi anunta primirea unui mesaj. Nici nu-mi dadusem seama cand am luat telefonul in mana, caci continuam sa ascult persoanele de la masa mea. In acel moment un fulger mi-a strapuns corpul, privirea mi s-a incetosat si un nod mi s-a instalat in gat, caci pe telefonul meu arata ca primisem mesaj de la ea: "Un nume simplu, un nume memorabil, dar o porecla proasta pentru tine: Dava. Nu te-am putut uita nici o clipa, asa ca azi as vrea sa ne vedem neaparat. Iti simt si acum mirosul ud al pielii tale, caci mi-a patruns atat de adanc in haine si in suflet.Trebuie sa ne vedeam azi neaparat." Imi venea sa plang de nervi, si sa rad de fericire in acelasi timp; caci persoana pe care o doream tot mai mult si pe care incercam sa o uit iar ma atragea intr-o noua nebunie.
Am ramas tacuta timp de jumatate de ora, uitand unde sunt si de celalalte persoane din jurul meu; incercand sa-i scriu un mesaj macar pe jumatate de interesant. Dar tot ce am putut sa-i scriu a fost:"Azi, acelasi loc, aceasi ora... ". Nu ma mai putea controla de emotie si de nerabdare, in asteptarea clipelor ce vor urma. Limbile ceasului parca nu se mai miscau, cuvintele celor din jur pareau tot mai lungi ca si miscarile lor... ma simteam beata. Beata de dorinta si de a retrai totul. Mai era o ora si trebuia sa apara. Nu-mi venea sa cred ca timpul parea ca sta in loc, sau ca se misca atat de incet, incat puteam sa traiesc o eternitate.
Telefonul suna din nou, dar credeam ca iar era imaginatia mea, si imi spusesem sa nu ma mai uit la el doar daca intradevar va suna. "Esti pregatita sa-l intalnesti pe Cioran?" este tot ce mi-a scris, iar ea a aparut ca printr-o magie in usa bodegii in care imi duceam veacul: muzica imi suna mult mai tare in urechi o melodie nici pe departe de dragoste, ci mai degraba una parca scoasa dintr-un film horror in acel moment - Letter to Dana; imbracata intr-o haina de piele lunga, si o pereche de cizme cu toc ; intr-un cuvant o tinuta nu tocmai adevat locului in care ne vedeam noi,caci mi se parea eleganta, sau cel putin asa parea la prima vedere. Parul blond ii acoperea fata nemachiata, parca de portelan, pilea-i alba o facea sa para sinistra, ca o fantoma frumoasa a noptii. Nu ma puteam opri din privit. Imi zambi, si se indrepta spre mine. Inima mea pulsa iar cu intensitate, si in acel moment mi-am dat seama ca tinuta mea era jalnica: blugi, geaca, bluza si bocancii negrii si demodati. Parul imi era cam ciufulit, si singura culoare din tinuta mea erau obrajii mei mereu rosii, si varfurile parului meu negru, colorate intr-un rosu sangeriu. Singurul lucru care ne apropia, era culoarea neagra, care ducea ideea de moarte, despartire, de nimic...

4 comentarii:

Grego spunea...

Hola Dava.. Hice ejercicio desde mi idioma español (Venezuela), veo que Cioran ha puesto empeño por demas, como siempre en hacernos cada dia mas proximos en la espiritualidad que pudiera salir de un acantilado. A veces nos esfumamos en los primeros destellos del sol, cuando mas deveriamos refirmarnos, pero tal como los pajaros aunque van de paso , la permanencia será siempre la constante incertidumbre. Grego.

Grego spunea...

Hola Dava.. He podido ver algo desde mi español-venezolano, que con Cioran los cantos espirituales se afianzan con entereza sobre la razon tantas veces buscada, estimo que aveces nos debemos al empuje que la alborada levanta en los destellos, cuando el dia se impone y esclarece los aconteceres o lo complica como el canto de las cigarras.
Grego.

Anonim spunea...

Parul blond...nu inteleg de ce era blonda

Dava spunea...

ca asa mi-am imaginat-o eu.... e o intrebare ft stupida.....pur si simplu pt ca in principiu nu-mi plac blondele si ar fi ciudat sa ma indragostesc d o blonda ;))