miercuri, 23 februarie 2011

Mi-am lasat inima condusa de minciuni o viata intreaga, si am ajuns sa realizez ca viata este o minciuna. Trebuie sa fii crunt si sa lupti doar pentru tine, caci persoana de langa tine te va lovi cand iti va fi lumea mai draga. Visam la nori roz si la cai albi cu printi frumosi, dar nimic din acestea nu sunt adevarate.Viata este un vis sinistru, un cosmar cu care trebuie sa te lupti pana in ultima picatura a vietii tale. Incercam sa fim buni si dragalasi cu cei din jur,pentru a nu ajunge la suprafata adevarata fata diabolica a fiecarui om.
Ne cream visuri ireale, in care traim cu sufletul la gura doar pentru a lumina viata anosta. Traim in irealitate cu gandul, pentru a putea trasa uneori un zambet fals pe fetele noastre si a spune o vorba buna unui copil care inca e fericit. Viata e anosta. E de-a dreptul plictisitoare si crunta. Iti da tot ce e mai rau din ea, iar lucrurile bune sunt atarnate de un fir de ata pe care, daca nu il prinzi cu forta dispare in ceata norilor ca un balon desumflat. Deseori incerc s ainteleg pentru ce traim, si din ce motive ne zbatem fara sens, caci toti pana la urma ajungem in acelasi loc: in pamant. De ce unii sufera ca prostii, iar altii sunt atat de avuti, ca se plictisesc sa tot cheltuiasca. Viata nu are un sens. Cu toate ca e intr-atat de perfecta si de misterioasa, ea o prelungire de non-sensuri, un sir de povete idioate care sunt uitate in timp...