vineri, 13 august 2010

Un vis frumos

Azi mi-am luat adio de tot de la noi. Tie putin iti pasa ca ne-am despartit, si sunt sigura ca ai pe alta; dar asta nu ma face sa nu plang, sa nu suspin dupa tine. Ti-am scris si-o ultima scrisoare ca sa ma simt mai bine; dar am mintit fiecare cuvant, iar lacrimile mi-au umplut obrajii, mainile si sanii. Ma gandeam doar la tine, la noi si la cat de fericita ma faceai, la zambetul tau si la clipele cand ma ajutai sa trec peste neplaceri. Cu toate ca nu ai scos niciun cuvant, stiu ca uneori te mai gandesti la mine; chiar si din gresala, din obisnuinta. Ascult aceasi piesa deprimanta si plang ca o proasta dupa un copil inocent ce habar n-are ce e viata, si care m-a ranit cel mai rau. Ma asteptam de la oricine, dar nu de la el. Mereu imi spunea mama ca toti ma vor face sa sufar la un moment dat in viata, si ca nu trebuie sa ma implic pe deplin caci ma va durea mai rau decat un cutit infipt in inima. Ma simt ca intr-o bila uriasa condusa de vant si de soarta pretutindeni, fara s-o pot controla in vreun fel.
Totul a inceput cu multi ani in urma, cand nevoia de a cunoaste m-a facut sa intalnesc un copil rupt de spatiul inconjurator si care habar nu avea ca o sa-si piarda cativa ani cu o nebuna ca mine. L-am implicat in jocurile mele nebunesti pentru a crea o relatie ciudata, si in acelasi timp captivanta. Defapt un  punct de plecare pentru o poveste de dragoste minunata. Era un copil minunat, frumos, albinos, cu fata un pic lunguiata si ochii de un verde-albastrui minunati, patrunzatori pana in cel mai adanc colt al sufletului. Avea o gura conturata, si niste buze fine; de-ti venea sa le saruti neincetat. Era slab, si avea bine conturati muschii pe piept, picioare si maini, caci era sportiv de fel; doar ca nu facea parte din categoria muschiulosilor. Avea o piele fina, iar la una dintre maini avea o problema la unghii pe care mereu o ascundea de rusine. Se imbraca mereu superb, ca un skater de prin america, si se aranja. Dar ceea ce ma atragea pe mine la el era parul lui minunat, ce-i strabatea fata, pana peste un ochi si putin peste urechi. Avea parul negru, cel mai probail vopsit; iar stralucirea lui ii dadea un aer boem, eventual de vedeta. In plus mai mereu se facea remarcat printre pustoaicele de varsta lui, si nu trecea deseori nici printre baieti fara sa nu spuna ceva. Era mereu fericit, si vorbea mult, de uitam sa mai gandesc; ci pur si simplu il priveam si il ascultam fara sa pierd vreun cuvant. As vrea sa fi fost cineva asa de fascinata de mine, asa cum eram eu de el. Nu cred ca il va mai privi cineva cu atata interes si dorinta vreodata. Nu stiu sincer ce sentimente am avut pentru el, dar au fost destule, amestecate. Imi placea sa-i privesc miscarile, caci mereu gesticula in exces, fapt ceea ce-mi placea. Adoram sa ii privesc miscarile, mimica fetei, sa-i ascult cuvintele vulgare sau cuvintele fara rost. Uneori statea nemiscat si ma privea intr-atat de mult ca roseam. Alteori il priveam eu cu insistenta ore in sir, zambind; daruindu-ma momentului. Provenea dintr-o famil:ie decenta, iar visul lui era sa fie sportiv.
Stiam ca totul se va sfarsi la un moment dat, caci drumurile noastre erau mult prea diferite, iar vietile noastre mult prea amestecate. In plus casnicia ce o aveam, si copilul, nu imi conferea libertatea pe care o voiam eu. Putea fi doar o aventura, caci nu aveam siguranta langa el. Imi putea oferi orice inafara de siguranta unui camin adevarat, sau a unei relatii adevarate, de ceea ce am eu nevoie. Cred ca viata alaturi de el ar fi fost o adevarata provocare si un joc continuu, minunat.
L-am cunoscut intr-un bar, din gresala. Iesisem cu un prieten la o bere, iar el il cunostea pe acest baiat X. Am inceput sa vorbim, iar detalile vietii lui ma uluiau tot mai mult, caci parca copiase partea mea de jurnal a descrierii barbatului perfect. La un moment dat am crezut ca e o gluma proasta, dar am revenit repede cu picioarele pe pamant cand mi-a zis ca trebuie sa ii apara prietena. M-a atras intr-atat de tare acel baiat, incat am facut tot posibilul sa mai dau de el in acel bar; caci tot ce vroiam trebuia sa posed si sa am; chiar daca uneori dorinta mea nu era aceeasi cu cea a persoanei in cauza. Nu-mi pasa de sufletele lor, de placerile altora; eram mult prea narcisista. Iar curiozitatea visurilor mele impletite cu realitatea continua a trecerii timpului, trebuia sa fie exact sau mai mult decat dorintele mele. Pana la urma am reusit sa-i vorbesc si sa-l atrag intr-o cursa vicleana. Stiam ca adolescentii deseori sunt atrasi de alcool si ca asta ma va ajuta sa-l am cateva langa mine. Era destept, dar nu descoperise siretenia din mine... sincer, nici nu cred ca a vazut-o vreodata.

Ne-am intalnit cateva zile mai tarziu pe langa o padurice din oras. Am stat pe o banca si am baut vodca, am vorbit si am ascultat toate aberatiile pe care le spunea cu atata suflet. Nici nu stiu cat imi pasa ceea ce-mi spunea, eu eram mai degreaba setata pe miscarile lui, ticurile si mimica fetei. Imi facea placere sa-l vad schimonosindu-se si dandu-si aere de cuceritor, uneori dandu-mi impresia ca era deasupra mea. Uneori ma enervam sa-l simt atat de sus, nu doar din privirile lui, ci si din cele a fetelor ce-l inconjurau si-l sorbeau din priviri cu puterea unor demoni insetati de suflete pure.

Nu cred ca am fost niciodata singura in viata lui, nici ca m-a iubit vreodata si nici ca ma vedea ca iubita lui. Dar stiu ca s-a atasat de mine, dar departarea l-a facut sa uite pana si cel mai dezastruos detaliu despre ce-a fost intre noi. In plus cand esti adolescent uiti sa iei deciziile singur, si fara sa vrei esti influentat de prieteni, deseori in rau.
Nu am avut o relatie declarata, ci doar o prietenie mult prea bizara; care in timp s-a intarit datorita sexului. Apropo de sex, prima data ne-am pus-o in toaleta unui bar jegos, beti fiind. Habar nu aveam ce facem si radeam ca nebunii, fara sa realizez prea multe. Am iesit de-acolo dupa vreo trei ore, ametiti de miros, de bautura si oboseala fizica. Tot ce am putut face a fost sa radem pana la capatul drumului, dupa care fiecare a plecat spre casa. Nu am crezut ca ziua aia exista cu adevarat, si asteptam cu nerabdare sa-l intalnesc. Sexul cu el nu era atat de excitant pe cat de frumos. Nu neaparat ca ma facea sa ma simt bine, ci doar ideea ca era cu el ma facea sa ma simt in al zece-lea cer. Nu era deloc romantic, iar cuvintele vulgare il faceau si mai rigid. Dar imi placea felul lui de-a fi, cum ma tragea de par, cum ma saruta, cum ma mangaia, cum ma atingea cu blandete si in acelasi timp cu agresivitate. Pentru mine era un vis... ce stiam ca nu va tine la sfarsit, caci orice vis frumos se termina odata cu venirea diminetii.
Mi-aduc aminte intr-o zi cand am dansat in ploaie in parc, doar pentru ca stia ca adoram sa dansez, cu toate ca habar nu aveam. Mereu imi povestea ce planuri avea ca sa ne mutam impreuna, si zambeam mereu cu lacrimi in ochi, caci stiam ca sunt doar vise fanatice a unor copii ce habar nu au ce e viata.
Ne jucam un joc de prost gust Simion sais. Mai toata lumea ne innebunea ca noi copiasem un film, pe care l-am vazut apoi impreuna; film care a devenit al nostru. Am avut si noi ceva  impreuna: un film, o melodie si acum avem o amintire, si aceasta poveste sufocanta, pentru unii poate mult prea plictisitoare. Dar pentru noi nu a fost deloc asa: a fost povestea noastra. Poate putin detaliata, dar adevaratele noastre detalii ne-au ramas in suflet si acolo o sa si ramana pe vile I
Adio iti spun si-aici cu toate ca stiu ca n-ai sa citesti, si ca putin iti pasa. Adio strainul meu, sa stii ca te-am iubit mai mult ai fi putut crede vreodata. Ai fost febletea mea, cu toate ca toti imi spuneau ca am nevoie de ochelari. Te-am adorat si atunci cand n-ai fost langa mine un an. Iar acum ca ma dai la o parte tot ce pot e sa iti doresc toata fericirea din lume caci te iubesc, ce altceva as vrea pentru omul viselor mele? A fost, s-a terminat si zambesc mereu cand ma gandesc la tot ce-a fost. Poate voi scrie despre noi ... sau poate nu.

Oricum, am decis nu am sa renunt la nimic din tot ce-a fost, caci iubirea este cel mai important lucru din lume, si o viata intreaga am alergat s-o intalnesc. Chiar daca e impartasit sau nu, chiar daca suferinta o sa-mi spulbere oasele si zilele, eu nu am sa renunt. Iar in nebunia mea o sa tin totul viu, caci doar din asta traiesc. Am figura ta in minte mereu, si traiesc cu iluziile trecutului, si chiar daca pare o nebunie, cine a spus ca sunt normala? De-ai stii cat doare fiecare secunda gandindu-ma ca-ti imparti viata cu alta, ca tot ce iti placea acum stie si ea; ca ii impartasesti fiecare vis al tau si amintire; ca eu sunt un nimeni in viata ta.... Gelozia ma sfarama pe interior, iar faptul ca nu te pot avea ma termina pe exterior. De ce o viata atat de crunta? De ce un destin atat de infiorator? Visez trecutul si inca traiesc prin el. Am inceput sa urasc viata tot mai mult si sa astept cu rabdare ziua in care ma voi stinge, caci oricum moartea e tot mai aproape de mine,si-o doresc si-o voi dori in eternitate.... e tot ce mi-a ramas mai bun pe lume, sa mor, iar tie sa nu iti fie dor.

Ciudat a fost ca mie nu mi-a pasat. Nici cand au intervenit parinti, bunici, discutii, scandaluri, sot , copiii... dar clipa in care am primit vestea ca ma vei parasi, a fost cel mai groaznic cutit in inima ce a atins putinul loc de lumina din sufletul meu. Poate te-am iubit, sau poate nu... nici eu nu stiu!

marți, 2 decembrie 2008

child in time.............Dava

Amintiri, situatii, povesti imaginare inlocuite de vise, sentimente profunde, nervi, stres, lacrimi ...da, lacrimi! Au trecut doua saptamani de cand nu am vazut acel inger de gheata care mi-a sfasiat sufletul si intregul univers. Am cautat cu disperare semnificatia cuvantului Dava, caci DEX-ul nu-mi spunea nimic: s.f. (înv.) 1. reclamaţie, plângere. 2. femeie rea, cârcotaşă. Imi adusesem aminte ca imi spusese odata despre o carte pe care o citea, cu drogati, ca asemuie cuvintele interesante din ea cu persoane. Am cautat-o imediat la biblioteca scolii, fara sa o gasesc. Intr-un final mi-a spus cineva cum se numea si am cumparat-o. M-a speriat putin acea definitie care asemuita cu mine este absurda:davá- Substanţă halucinogenă, injectabilă sau care poate fi fumată, heroină. Nu am nici o legatura cu acele definitii, si nu intelegeam cu vroia cu acel cuvant.
Am zarit-o intr-o seara din autobuz mergand spre casa, era cu o alta fata alerga pe langa skate park-ul din centru civic. Nici nu stiam ce sa cred in acea clipa: era o noua aventura cu o altfel de fata, o noua experienta, sau pur si simplu alerga de placere... Faptul ca nu ma cauta ma facuse sa cred ca fusesem doar o alta cu care s-a jucat cine stie pentru ce. Nu credeam ca dupa acea seara minunata ma va ignora total, dar se pare ca ma inselasem. Eram la jumatatea primului semestru, sesinunea statea sa apara, apareau tot mai multe carti de citit, tot mai mult de invatat; dar ea nu... se incapatana sa vina la scoala. Incetasem sa mai vorbesc cu lumea din jur, evitam orice iesire in oras sau discutie despre viata mea particulara. Ma antrenam in fumat, intr-un colt, singura, fumam deseori trei pachete pe zi, holbandu-ma la telefon tot mai des. Intr-un final ma obisnuisem cu indiferenta ei, sau cu faptul ca ma uitase atat de repede si am decis sa-mi petrec seara dupa ultimul curs cu un amic in acelasi bar in care ma dusese si ea. Mi-am comandat o bere si am inceput sa discut cu el de scoala, petrecerile din ultima vreme, noii prieteni achizitionati in facultate. Nu-i pomenisem de ea deloc, ca asta m-ar fi facut sa-mi reamintesc acea durere si iubire de care ea habar nu avea. La un moment dat au venit mai multi, si am inceput diferite discutii, cand telefonul meu canta o melodie surda pentru a-mi anunta primirea unui mesaj. Nici nu-mi dadusem seama cand am luat telefonul in mana, caci continuam sa ascult persoanele de la masa mea. In acel moment un fulger mi-a strapuns corpul, privirea mi s-a incetosat si un nod mi s-a instalat in gat, caci pe telefonul meu arata ca primisem mesaj de la ea: "Un nume simplu, un nume memorabil, dar o porecla proasta pentru tine: Dava. Nu te-am putut uita nici o clipa, asa ca azi as vrea sa ne vedem neaparat. Iti simt si acum mirosul ud al pielii tale, caci mi-a patruns atat de adanc in haine si in suflet.Trebuie sa ne vedeam azi neaparat." Imi venea sa plang de nervi, si sa rad de fericire in acelasi timp; caci persoana pe care o doream tot mai mult si pe care incercam sa o uit iar ma atragea intr-o noua nebunie.
Am ramas tacuta timp de jumatate de ora, uitand unde sunt si de celalalte persoane din jurul meu; incercand sa-i scriu un mesaj macar pe jumatate de interesant. Dar tot ce am putut sa-i scriu a fost:"Azi, acelasi loc, aceasi ora... ". Nu ma mai putea controla de emotie si de nerabdare, in asteptarea clipelor ce vor urma. Limbile ceasului parca nu se mai miscau, cuvintele celor din jur pareau tot mai lungi ca si miscarile lor... ma simteam beata. Beata de dorinta si de a retrai totul. Mai era o ora si trebuia sa apara. Nu-mi venea sa cred ca timpul parea ca sta in loc, sau ca se misca atat de incet, incat puteam sa traiesc o eternitate.
Telefonul suna din nou, dar credeam ca iar era imaginatia mea, si imi spusesem sa nu ma mai uit la el doar daca intradevar va suna. "Esti pregatita sa-l intalnesti pe Cioran?" este tot ce mi-a scris, iar ea a aparut ca printr-o magie in usa bodegii in care imi duceam veacul: muzica imi suna mult mai tare in urechi o melodie nici pe departe de dragoste, ci mai degraba una parca scoasa dintr-un film horror in acel moment - Letter to Dana; imbracata intr-o haina de piele lunga, si o pereche de cizme cu toc ; intr-un cuvant o tinuta nu tocmai adevat locului in care ne vedeam noi,caci mi se parea eleganta, sau cel putin asa parea la prima vedere. Parul blond ii acoperea fata nemachiata, parca de portelan, pilea-i alba o facea sa para sinistra, ca o fantoma frumoasa a noptii. Nu ma puteam opri din privit. Imi zambi, si se indrepta spre mine. Inima mea pulsa iar cu intensitate, si in acel moment mi-am dat seama ca tinuta mea era jalnica: blugi, geaca, bluza si bocancii negrii si demodati. Parul imi era cam ciufulit, si singura culoare din tinuta mea erau obrajii mei mereu rosii, si varfurile parului meu negru, colorate intr-un rosu sangeriu. Singurul lucru care ne apropia, era culoarea neagra, care ducea ideea de moarte, despartire, de nimic...

luni, 1 decembrie 2008

intrarea in joc ...

Mi se pare ca viata e atat de anosta, ca toata populatia suporta cu indiferenta minciunile vietii, si in loc sa evite procesul de "robotizare", il accepta cu nerusinare. Putinele persoane care reusesc sa evite monitorizarea, aleg moartea alba, sau mai bine zis intoxicarea cu substante nocive pentru a iesi din propria materie spre o stare de extraz si emancipare spirituala in lumea viselor....
Incercam sa evit acele persoane care consuma subtante nocive pentru un corp atat de sensibil ca al meu, care abia suporta alcoolul si tutunul pentru a supravietui unui nou dezmat. Primul an de facultate parea atat de departe, dar din fericire a aparut foarte repede, ca si noile prietenii care m-au facut sa-mi schimb stilul de gandire si atitudinea. Eram tot mai fascinata de ciudatii pe care ii vedeam, cu freze extravagante si imbracaminte mult prea excentrica pentru o adolescenta tocilara. Visam la iesiri prin baruri, prieteni noi, la o prietena pe care sa o ador mai mult decat trebuie... da, o legatura sentimentala intre doua fete... ce poate fi mai incitant decat doua fete sarutandu-se? Era ceva nou pentru mine, ceva imposibil si ceva poate copiat dintr-un film de prost gust.
Am gasit-o la facultate, intr-o grupa diferita... era perfectiunea intruchipata, poate putin prea inocenta pentru ceea ce vroiam eu, dar in acelasi timp diavolul in persoana... de ce spun asta? pentru ca, timpul mi-a demonstrat ca nu era asa cum o vedeam eu, si restul. Era mult mai posesiva si perversa decat ar fi putut crede cineva vreodata.
Prima intalnire a decurs conform asteptarilor mele, pana la un punct... alcool, muzica buna, intr-un bar plin de studenti, fum care te adormea daca nu erai prea interesat de ceea ce faceai acolo, fete ciudate , rasete cumplite intr-un cadru aproape sinistru, poate chiar mult prea obscur. M-a invitat sa-mi petrec seara la ea acasa, si n-am ezitat prea mult pana sa spun "da", caci asta imi doream eu de fapt. Am iesit repede din bar si ne-am indreptat spre o alimentara sa luam tigari si ceva de baut. Am ramas in fata sa ma hotarasc ce tigari imi doream, iar ea a iesit repede din magazin spunandu-mi ca-i este rau si ca ma asteapta afara, si sa nu mai iau nimic altceva. Am cumparat un pachet de Lucky Strike si m-am indreptat repede spre iesire, speriata ca mi se ruinase seara. Ma astepta pe o banca ghemuita de frig, zambindu-mi intr-una. Am intrebat-o ce are, si tot ce mi-a zis a fost "hai ca o sa vezi ". M-a luat de mana si am luat-o la fuga spre casa ei. Nu mai vedeam lumea care trecea pe langa noi, si nici nu recunosteam prea bine locul, cu toate ca mai toata ziua eram pe acea strada din centrul orasului meu. Am intrat pe o poarta mare de lemn, scorojita de timp, care scartaia intr-un mod imposibil de evitat, enervant. Ne indreptam spre camera ei fara sa vad nimic, caci holul era neiluminat si tot ce puteam sa vad era forma corpului ei in intunericul noptii. Am intrat intr-o camera mica, dezordonata, mizerabila, cu geamul spart pe jumatate, becul din mijlocul camerei palpaia incet facandu-ma sa nu disting culorile, iar mirosul de umezeala si mucegai imi strapungea puternic caile nazale . Si-a descheiat geaca si a pus 2 sticle de votca pe masa, scoase din manecile gecii. Am constatat ca erau furate din acel magazin, de aceea acea misterioasa stare de rau. A inceput sa-mi povesteasca tot felul de prostii, cum a ajuns sa traiasca aici si cu cine umbla. Ne-am asezat pe un pat, care era defapt o saltea acoperita de o patura destul de curata fata de restul lucrurilor din camera. Incercam sa-i ascult cuvintele, sa ma concentrez la subiect si sa inteleg ceea ce spune, dar formele corpului ei nu ma lasa sa ma gandesc la altceva decat la dorinta de a o avea , a o atinge si a o domina profund in acea seara. Isi desfacuse parul, si-i atarna usor pe umerii goi; avea un maieu negru scurt, si o pereche de pantaloni rosi in carouri stramti, haine care o faceau si mai atragatoare decat era. Nu observasem niciodata ca avea ochii verzi, dar acum parca ii ieseau in evidenta toate, pana si forma soldurilor. Ceea ce adoram la ea cel mai mult era forma gatului si oasele de la baza lui, care formau o perfectiune nemaintalnita, o adancitura indrazneata care-mi manifesta dorinta deexplorare a intregului corp. Fara sa-mi dau seama, ma uitam la ea cu atata placere ca incepusem sa-mi umezesc buzele cu limba, si sa o mangai pe picior. Am ezitat imediat, si am incercat sa-mi revin din acea stare, spunandu-mi sa termin; dar ei i-a placut si s-a indreptat spre mine si m-a sarutat. In acea clipa am simtit ca plutesc desupra universului, ca realitatea se impletea cu imaginatia mea bolnava si ca intregul meu vis se realizeaza exact in acel moment. Buzele moi le atingeau pe-ale mele, iar limba ei imi strapungea toata cavitatea bucala. Ii simteam gustul, aroma de alcool si tutunul inhalat in tot acel timp. Incepuse sa ma mangaie sub bluza, si sa ma dezbrace; iar eu fara sa-mi dau seama devenisem prada din vanator. Mi-a dat bluza jos, iar sanii mei ii atingeau pe-ai ei si invers... ma simteam perfect! Nu mai vroiam nimic altceva. Sarutarile intense si atingerile multiple in locurile intime ma faceau sa devin o alta persoana... Pielea-i fina o mangaia pe-a mea in sarutari de vis, intreg corpul mi-l simteam cutremurat de o senzatie dusa la paroxism, de exaltare a intregii mele fiinte... dar la un moment dat s-a dat jos din pat si dezbracata cum era a iesit pe hol. M-a lasat goala in pat, speriata de moarte ca nu stiam ce urma sa faca.Ma holbam la tavanul mucegait care-mi inspira si mai multa teama, iar sentimentul de placere absoluta se transforma in teama totala. Uram intunericul dintotdeauna, imi scarbea viata; iar acum imi intuneca mintea. A venit in camera cu o tigara destul de mare, dar diferita de ceea ce fumam de obicei.Nu stiam ce este , dar m-a obligat sa fumez, cu pretextul distrugerii a tot ceea ce se infiripase in acea camera. M-am supus dorintei ei si am inceput sa fumez... simteam cum fumul imi intra in minte, in cap, in creier si cum totul se invartea in jurul meu. Imi simteam cum pulseaza sangele in vene, cum inima batea un ritm constant... ea radea intr-una, si m-a intins inapoi pe pat, incepand sa ma sarute pe intreg corpul... intradevar, avusese dreptate, senzatia devenea din ce in ce mai puternica si mai profunda.... ma invarteam intr-un cerc al placerii si dorintei de evadare din realitatea cruda a vietii. Era mai mult decat imi puteam imagina, era cu totul diferit fata de cum imi imaginam eu ca sunt senzatiile date de acele substante. Ma simteam mai puternica, cu toate ca eram dominata de tot: de alcool, de tigari, de acea tigara necunoscuta mie si, binenteles, de acea fata care imi posedase corpul. Mi se ruinase in acel moment orice urma de renegare a personalitatii, si ma simteam altfel. Ma schimbasem in ea, in ceea ce dorise ea. Imi placeau senzatiile si nu ma mai interesa nimic din lumea reala, ci doar acel moment care-mi parea vis. Eram in al zecelea cer, daca pot spune asa... Am auzit un singur cuvant in toata nebunia aceea: "dava", care nu mi-a inspirat nimic, si l-am retinut fara sa vreau; poate doar asociindu-l cu situatia.
M-am trezit parca intr-o alta camera, deoarece acum era curat, mirosurile din seara precedenta disparusera iar camera sumbra se transformase in camera unei studente eminente, frumos aranjate, pline cu teancuri de foi(probabil nenumarate cursuri trase la xerox)si carti aruncate prin coltul din dreapta geamului. Ea era imbracata parca pentru o scoala privata: avea parul prins in coc, ochelari, si un costum bine aranjat.... asa cum nu o mai vazusem niciodata... mi-a zambit, mi-a spus ca trebuie sa mearga la un seminar de literatura, si ca ar vrea sa ne vedem din nou in zilele ce urmeaza. Mi-a lasat o cheie pentru a putea incuia camera cand aveam de gand sa plec inapoi in lumea mea, si m-a instiintat ca era duminica , ca dormisem de vineri noaptea incontinuu; ca ar trebui sa ma intorc in monotonia mea, caci ma cautasera parintii... si ca ma va cauta ea, ca nu are timp de cursuri.
Am plecat acasa, si mi-am reluat treburile zilnice. Parintii mei nu mi-au spus nimic, si m-a mirat lucrul asta, dar nu am intrebat nimic, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Atunci mi-am dat seama ca intrasem intr-un joc al minciunii, al perversiunii, al necunoscutului, si ca era doar inceputul... ca ma asteptau mult mai multe lucruri. Asta nu ma sperie deloc, asa cum ar fi facut-o acum 2 zile , ci ma incita...caci astept noi provocari. Jocul e inceput, nu am ce face altceva decat sa-i duc cursul , caci e mult prea tarziu sa dau inapoi... un joc murdar si in acelasi timp extrem de spectaculos ..................