Mi-am lasat inima condusa de minciuni o viata intreaga, si am ajuns sa realizez ca viata este o minciuna. Trebuie sa fii crunt si sa lupti doar pentru tine, caci persoana de langa tine te va lovi cand iti va fi lumea mai draga. Visam la nori roz si la cai albi cu printi frumosi, dar nimic din acestea nu sunt adevarate.Viata este un vis sinistru, un cosmar cu care trebuie sa te lupti pana in ultima picatura a vietii tale. Incercam sa fim buni si dragalasi cu cei din jur,pentru a nu ajunge la suprafata adevarata fata diabolica a fiecarui om.
Ne cream visuri ireale, in care traim cu sufletul la gura doar pentru a lumina viata anosta. Traim in irealitate cu gandul, pentru a putea trasa uneori un zambet fals pe fetele noastre si a spune o vorba buna unui copil care inca e fericit. Viata e anosta. E de-a dreptul plictisitoare si crunta. Iti da tot ce e mai rau din ea, iar lucrurile bune sunt atarnate de un fir de ata pe care, daca nu il prinzi cu forta dispare in ceata norilor ca un balon desumflat. Deseori incerc s ainteleg pentru ce traim, si din ce motive ne zbatem fara sens, caci toti pana la urma ajungem in acelasi loc: in pamant. De ce unii sufera ca prostii, iar altii sunt atat de avuti, ca se plictisesc sa tot cheltuiasca. Viata nu are un sens. Cu toate ca e intr-atat de perfecta si de misterioasa, ea o prelungire de non-sensuri, un sir de povete idioate care sunt uitate in timp...

hate......

RExy

Perfection is reached, not when there is no longer anything to add, but when there is no longer anything to take away.

DEAR ANA:

09.08.2009

Prima zi in care mi te-am incredintat a trecut de mult....Nu am tinut cont data exacta , si nici nu am crezut ca voi deveni atat de dependenta de tine. Mai am mult pana ating perfectiunea, cu toate ca nu am inca un standard bine stabilit pentru ca niciodata nu voi putea spune ca sunt prea slaba, exista si mai si. Te doresc tot mai mult, te cer cu ardoare in fiecare zi ........ vino si la mine .caci te vreau Ana.... Am crezut ca esti un vis pe care nu-l voi atinge niciodata, o dorinta morbida a unei adolescente idioate , care este in cautarea unei utopii iluzorii. Esti singurul lucru pecare mi-l doresc cu ardoare , si singura persoana care ma poate ajuta. Ma gandesc ca, poate,nu te voi atinge niciodata...ca nu vei exista doar pentru mine, numai si numai pentru mine. Nu ma intereseaza de cei din jur, sunt toti niste idioti. Asa-zisul sotul meu e un om ordinar care nu stie decat sa ma insulte, sa-mi spuna ca nu-s buna de nimic, ca sunt un zero...te doresc Ana, esti singura persoana care mi-ar putea fi alaturi cu adevarat. Parintii mei nu au fost niciodata apropiati de mine, prietena mea a murit, iar restul prietenilor care mai perinda pe langa mine sunt doar fete care-mi cer ajutorul si nimic mai mult. Urasc viata asta de toata jena, urasc faptul ca m-am nascut, urasc ca sunt eu si nu altcineva, urasc ca nu am murit eu in locul Deliei.........MA URASC!!! Acum, il am pe Luke, si nu mai imi pot lua viata atat de repede, caci nu vreau sa ramana cu sotul meu sub nici o forma, mai bine ii iau si lui viata. Ori cu mine, ori mort alaturi de mine! Am nevoie de tine sa mai supravietuiesc, sa am cu cine sa vorbesc, sa imi de-a sfaturi...te doresc....

17.09.2009

A trecut si aceasta vara infernala pe car eo urasc tot mai mult. De curand am avut cateva atacuri de panica, iar persoanele din jurul meu le consider din ce in ce mai hilare. Ii urasc pe toti! Simt ca-mi esti din ce in ce mai aproape, iti simt prezenta...e ca si cand ma simt mereu urmarita de ceva, cineva... Mai nou, si cand stau in galagie(gen calculator, aspirator, muzica mai tare, etc) aud voci care ma cheama, care-mi spun diferite lucruri...uneori frumoase, alteori imi spun cat de urata si grasa sunt. Al meu vor sa merg la un psihiatru, si uneori ma gandesc ca ar fi mai bine, si o fac doar pentru a intalni oameni schizofrenici. Ii ador, as vrea sa cunosc si eu pe cineva asa. Pentru mine nu e o boala, ci o realitate. Bolnavi sunt astia care s-au obisnuit cu monotonia si viata rurala,care accepta orice cacat de ordin ca o regula de viata. Imi vine sa tip, sa urlu, sa-mi smulg pielea de pe mine; caci nu mai suport aceasta lume involburata care sare asupra mea. Am slabit ceva, destul de mult. La doua saptamani dupa ce am nascut am avut circa ... de kg, iar acum dupa 7 luni am .. . Ma simt enorma, nu mai slabesc odata. Imi vine sa tai odata tot surplusul ce-mi ingreuneaza corpul. Tin regim, dar astia nu ma lasa mereu sa nu mananc, iar d ecurand am incercat sa-mi bag degetele pe gat dar e ingrozitor. Stiu ca nu conteaza durerea, ci rezultatele, dar pur si simplu nu mai suport.... Vreau sa-mi fac un tatuaj cu 81

14.10.2009

Ma simt un pic mai sigura pe mine si pe situatie. Din pacate am inceput sa mananc seara , deoarece facultatea nu imi mai permite sa imi aloc un timp si pentru mine. Ma simt o nenorocita ce aduna toate neregulile si problemele existente...Odata, cineva mi-a spus ca geniile si nebunii adora sa se autodistruga. Oare din care categorie fac parte? Sunt sigura ca din a doua, caci un geniu adevarat nu ar fi ratat nici un minut din viata sa ca sa creeze. Eu pierd zile plangandu-mi de mila, sau incercand sa caut motive imbecile caci nu am facut nimic. Au trecut ani, idei exista destule, dar foile-mi sunt inca goale. Zilele se pierd in nestire, facand cine stie ce tampenie sau chiar dormind; gandindu-ma la mii si mii de ipostaze si cuvinte pentru a scrie. Dar nimic...inca nimic.....doar cuvinte arunca in vant pe un blog uitat de lume, niciodata vazut de cine trebuie, sau ignorat cu cine stie ce pretext ipocrit.

15.09.2010

Am reusit sa stau cel mai mult 5 zile sa nu mananc, si sunt mandra de mine. Dar nu pot fac asta mereu, caci sunt controlata. Urasc mancarea, si va urasc pe voi aia care ma obligati sa mananc. Nu inteleg pentru ce dracu a fost creata mancare, caci nu ne ajuta cu nimic. Viata mea merge inainte fara sens, doar ca sa nu stau intre patru scanduri, iar nefericirea din mine e tot mai mare, mai ales ca iar m-am indepartat de tine. Ma urasc, va urasc si pe voi, si urasc viata asta nenorocita care aduce bucurii doar celor rai. M-am saturat sa zambesc celor din jur, m-am saturat sa le vorbesc si sa le suport vorbele ce imi ingreuneaza creierul. Tot din jurul meu ma omoara, iar tu Ana parca esti tot mai departe de mine. La naiba, unde-i iubirea aia de care vorbesc toti? De ce se ascunde de mine cu nerusinare? Imi doresc Sa devin o imagine fantomie a acestei lumi, invizibila, sau macar intr-atat de respingatoare sa fiu renegata de intreaga societate. Lasati-ma la naiba in pace, in nebunia mea! Vreau sa traiesc singura cu ideile mele, in lumea mea imaginara si cu problemele mele. Ana ajuta-ma! Te vreau inapoi ... nu mai suport de atatia ani sa fiu in acest hal de odioasa. De ce ma dai la o parte? Am nevoie de tine...

2.07.2011

Intr-un final te-am regasit, in incerc din rasputeri sa te imbratisez. Te iubesc Ana.

child in time.............Dava

Amintiri, situatii, povesti imaginare inlocuite de vise, sentimente profunde, nervi, stres, lacrimi ...da, lacrimi! Au trecut doua saptamani de cand nu am vazut acel inger de gheata care mi-a sfasiat sufletul si intregul univers. Am cautat cu disperare semnificatia cuvantului Dava, caci DEX-ul nu-mi spunea nimic: s.f. (înv.) 1. reclamaţie, plângere. 2. femeie rea, cârcotaşă. Imi adusesem aminte ca imi spusese odata despre o carte pe care o citea, cu drogati, ca asemuie cuvintele interesante din ea cu persoane. Am cautat-o imediat la biblioteca scolii, fara sa o gasesc. Intr-un final mi-a spus cineva cum se numea si am cumparat-o. M-a speriat putin acea definitie care asemuita cu mine este absurda:davá- Substanţă halucinogenă, injectabilă sau care poate fi fumată, heroină. Nu am nici o legatura cu acele definitii, si nu intelegeam cu vroia cu acel cuvant.
Am zarit-o intr-o seara din autobuz mergand spre casa, era cu o alta fata alerga pe langa skate park-ul din centru civic. Nici nu stiam ce sa cred in acea clipa: era o noua aventura cu o altfel de fata, o noua experienta, sau pur si simplu alerga de placere... Faptul ca nu ma cauta ma facuse sa cred ca fusesem doar o alta cu care s-a jucat cine stie pentru ce. Nu credeam ca dupa acea seara minunata ma va ignora total, dar se pare ca ma inselasem. Eram la jumatatea primului semestru, sesinunea statea sa apara, apareau tot mai multe carti de citit, tot mai mult de invatat; dar ea nu... se incapatana sa vina la scoala. Incetasem sa mai vorbesc cu lumea din jur, evitam orice iesire in oras sau discutie despre viata mea particulara. Ma antrenam in fumat, intr-un colt, singura, fumam deseori trei pachete pe zi, holbandu-ma la telefon tot mai des. Intr-un final ma obisnuisem cu indiferenta ei, sau cu faptul ca ma uitase atat de repede si am decis sa-mi petrec seara dupa ultimul curs cu un amic in acelasi bar in care ma dusese si ea. Mi-am comandat o bere si am inceput sa discut cu el de scoala, petrecerile din ultima vreme, noii prieteni achizitionati in facultate. Nu-i pomenisem de ea deloc, ca asta m-ar fi facut sa-mi reamintesc acea durere si iubire de care ea habar nu avea. La un moment dat au venit mai multi, si am inceput diferite discutii, cand telefonul meu canta o melodie surda pentru a-mi anunta primirea unui mesaj. Nici nu-mi dadusem seama cand am luat telefonul in mana, caci continuam sa ascult persoanele de la masa mea. In acel moment un fulger mi-a strapuns corpul, privirea mi s-a incetosat si un nod mi s-a instalat in gat, caci pe telefonul meu arata ca primisem mesaj de la ea: "Un nume simplu, un nume memorabil, dar o porecla proasta pentru tine: Dava. Nu te-am putut uita nici o clipa, asa ca azi as vrea sa ne vedem neaparat. Iti simt si acum mirosul ud al pielii tale, caci mi-a patruns atat de adanc in haine si in suflet.Trebuie sa ne vedeam azi neaparat." Imi venea sa plang de nervi, si sa rad de fericire in acelasi timp; caci persoana pe care o doream tot mai mult si pe care incercam sa o uit iar ma atragea intr-o noua nebunie.

Am ramas tacuta timp de jumatate de ora, uitand unde sunt si de celalalte persoane din jurul meu; incercand sa-i scriu un mesaj macar pe jumatate de interesant. Dar tot ce am putut sa-i scriu a fost:"Azi, acelasi loc, aceasi ora... ". Nu ma mai putea controla de emotie si de nerabdare, in asteptarea clipelor ce vor urma. Limbile ceasului parca nu se mai miscau, cuvintele celor din jur pareau tot mai lungi ca si miscarile lor... ma simteam beata. Beata de dorinta si de a retrai totul. Mai era o ora si trebuia sa apara. Nu-mi venea sa cred ca timpul parea ca sta in loc, sau ca se misca atat de incet, incat puteam sa traiesc o eternitate.

Telefonul suna din nou, dar credeam ca iar era imaginatia mea, si imi spusesem sa nu ma mai uit la el doar daca intradevar va suna. "Esti pregatita sa-l intalnesti pe Cioran?" este tot ce mi-a scris, iar ea a aparut ca printr-o magie in usa bodegii in care imi duceam veacul: muzica imi suna mult mai tare in urechi o melodie nici pe departe de dragoste, ci mai degraba una parca scoasa dintr-un film horror in acel moment - Letter to Dana; imbracata intr-o haina de piele lunga, si o pereche de cizme cu toc ; intr-un cuvant o tinuta nu tocmai adevat locului in care ne vedeam noi,caci mi se parea eleganta, sau cel putin asa parea la prima vedere. Parul blond ii acoperea fata nemachiata, parca de portelan, pilea-i alba o facea sa para sinistra, ca o fantoma frumoasa a noptii. Nu ma puteam opri din privit. Imi zambi, si se indrepta spre mine. Inima mea pulsa iar cu intensitate, si in acel moment mi-am dat seama ca tinuta mea era jalnica: blugi, geaca, bluza si bocancii negrii si demodati. Parul imi era cam ciufulit, si singura culoare din tinuta mea erau obrajii mei mereu rosii, si varfurile parului meu negru, colorate intr-un rosu sangeriu. Singurul lucru care ne apropia, era culoarea neagra, care ducea ideea de moarte, despartire, de nimic...

intrarea in joc ...

Mi se pare ca viata e atat de anosta, ca toata populatia suporta cu indiferenta minciunile vietii, si in loc sa evite procesul de "robotizare", il accepta cu nerusinare. Putinele persoane care reusesc sa evite monitorizarea, aleg moartea alba, sau mai bine zis intoxicarea cu substante nocive pentru a iesi din propria materie spre o stare de extraz si emancipare spirituala in lumea viselor....
Incercam sa evit acele persoane care consuma subtante nocive pentru un corp atat de sensibil ca al meu, care abia suporta alcoolul si tutunul pentru a supravietui unui nou dezmat. Primul an de facultate parea atat de departe, dar din fericire a aparut foarte repede, ca si noile prietenii care m-au facut sa-mi schimb stilul de gandire si atitudinea. Eram tot mai fascinata de ciudatii pe care ii vedeam, cu freze extravagante si imbracaminte mult prea excentrica pentru o adolescenta tocilara. Visam la iesiri prin baruri, prieteni noi, la o prietena pe care sa o ador mai mult decat trebuie... da, o legatura sentimentala intre doua fete... ce poate fi mai incitant decat doua fete sarutandu-se? Era ceva nou pentru mine, ceva imposibil si ceva poate copiat dintr-un film de prost gust.
Am gasit-o la facultate, intr-o grupa diferita... era perfectiunea intruchipata, poate putin prea inocenta pentru ceea ce vroiam eu, dar in acelasi timp diavolul in persoana... de ce spun asta? pentru ca, timpul mi-a demonstrat ca nu era asa cum o vedeam eu, si restul. Era mult mai posesiva si perversa decat ar fi putut crede cineva vreodata.
Prima intalnire a decurs conform asteptarilor mele, pana la un punct... alcool, muzica buna, intr-un bar plin de studenti, fum care te adormea daca nu erai prea interesat de ceea ce faceai acolo, fete ciudate , rasete cumplite intr-un cadru aproape sinistru, poate chiar mult prea obscur. M-a invitat sa-mi petrec seara la ea acasa, si n-am ezitat prea mult pana sa spun "da", caci asta imi doream eu de fapt. Am iesit repede din bar si ne-am indreptat spre o alimentara sa luam tigari si ceva de baut. Am ramas in fata sa ma hotarasc ce tigari imi doream, iar ea a iesit repede din magazin spunandu-mi ca-i este rau si ca ma asteapta afara, si sa nu mai iau nimic altceva. Am cumparat un pachet de Lucky Strike si m-am indreptat repede spre iesire, speriata ca mi se ruinase seara. Ma astepta pe o banca ghemuita de frig, zambindu-mi intr-una. Am intrebat-o ce are, si tot ce mi-a zis a fost "hai ca o sa vezi ". M-a luat de mana si am luat-o la fuga spre casa ei. Nu mai vedeam lumea care trecea pe langa noi, si nici nu recunosteam prea bine locul, cu toate ca mai toata ziua eram pe acea strada din centrul orasului meu. Am intrat pe o poarta mare de lemn, scorojita de timp, care scartaia intr-un mod imposibil de evitat, enervant. Ne indreptam spre camera ei fara sa vad nimic, caci holul era neiluminat si tot ce puteam sa vad era forma corpului ei in intunericul noptii. Am intrat intr-o camera mica, dezordonata, mizerabila, cu geamul spart pe jumatate, becul din mijlocul camerei palpaia incet facandu-ma sa nu disting culorile, iar mirosul de umezeala si mucegai imi strapungea puternic caile nazale . Si-a descheiat geaca si a pus 2 sticle de votca pe masa, scoase din manecile gecii. Am constatat ca erau furate din acel magazin, de aceea acea misterioasa stare de rau. A inceput sa-mi povesteasca tot felul de prostii, cum a ajuns sa traiasca aici si cu cine umbla. Ne-am asezat pe un pat, care era defapt o saltea acoperita de o patura destul de curata fata de restul lucrurilor din camera. Incercam sa-i ascult cuvintele, sa ma concentrez la subiect si sa inteleg ceea ce spune, dar formele corpului ei nu ma lasa sa ma gandesc la altceva decat la dorinta de a o avea , a o atinge si a o domina profund in acea seara. Isi desfacuse parul, si-i atarna usor pe umerii goi; avea un maieu negru scurt, si o pereche de pantaloni rosi in carouri stramti, haine care o faceau si mai atragatoare decat era. Nu observasem niciodata ca avea ochii verzi, dar acum parca ii ieseau in evidenta toate, pana si forma soldurilor. Ceea ce adoram la ea cel mai mult era forma gatului si oasele de la baza lui, care formau o perfectiune nemaintalnita, o adancitura indrazneata care-mi manifesta dorinta deexplorare a intregului corp. Fara sa-mi dau seama, ma uitam la ea cu atata placere ca incepusem sa-mi umezesc buzele cu limba, si sa o mangai pe picior. Am ezitat imediat, si am incercat sa-mi revin din acea stare, spunandu-mi sa termin; dar ei i-a placut si s-a indreptat spre mine si m-a sarutat. In acea clipa am simtit ca plutesc desupra universului, ca realitatea se impletea cu imaginatia mea bolnava si ca intregul meu vis se realizeaza exact in acel moment. Buzele moi le atingeau pe-ale mele, iar limba ei imi strapungea toata cavitatea bucala. Ii simteam gustul, aroma de alcool si tutunul inhalat in tot acel timp. Incepuse sa ma mangaie sub bluza, si sa ma dezbrace; iar eu fara sa-mi dau seama devenisem prada din vanator. Mi-a dat bluza jos, iar sanii mei ii atingeau pe-ai ei si invers... ma simteam perfect! Nu mai vroiam nimic altceva. Sarutarile intense si atingerile multiple in locurile intime ma faceau sa devin o alta persoana... Pielea-i fina o mangaia pe-a mea in sarutari de vis, intreg corpul mi-l simteam cutremurat de o senzatie dusa la paroxism, de exaltare a intregii mele fiinte... dar la un moment dat s-a dat jos din pat si dezbracata cum era a iesit pe hol. M-a lasat goala in pat, speriata de moarte ca nu stiam ce urma sa faca.Ma holbam la tavanul mucegait care-mi inspira si mai multa teama, iar sentimentul de placere absoluta se transforma in teama totala. Uram intunericul dintotdeauna, imi scarbea viata; iar acum imi intuneca mintea. A venit in camera cu o tigara destul de mare, dar diferita de ceea ce fumam de obicei.Nu stiam ce este , dar m-a obligat sa fumez, cu pretextul distrugerii a tot ceea ce se infiripase in acea camera. M-am supus dorintei ei si am inceput sa fumez... simteam cum fumul imi intra in minte, in cap, in creier si cum totul se invartea in jurul meu. Imi simteam cum pulseaza sangele in vene, cum inima batea un ritm constant... ea radea intr-una, si m-a intins inapoi pe pat, incepand sa ma sarute pe intreg corpul... intradevar, avusese dreptate, senzatia devenea din ce in ce mai puternica si mai profunda.... ma invarteam intr-un cerc al placerii si dorintei de evadare din realitatea cruda a vietii. Era mai mult decat imi puteam imagina, era cu totul diferit fata de cum imi imaginam eu ca sunt senzatiile date de acele substante. Ma simteam mai puternica, cu toate ca eram dominata de tot: de alcool, de tigari, de acea tigara necunoscuta mie si, binenteles, de acea fata care imi posedase corpul. Mi se ruinase in acel moment orice urma de renegare a personalitatii, si ma simteam altfel. Ma schimbasem in ea, in ceea ce dorise ea. Imi placeau senzatiile si nu ma mai interesa nimic din lumea reala, ci doar acel moment care-mi parea vis. Eram in al zecelea cer, daca pot spune asa... Am auzit un singur cuvant in toata nebunia aceea: "dava", care nu mi-a inspirat nimic, si l-am retinut fara sa vreau; poate doar asociindu-l cu situatia.
M-am trezit parca intr-o alta camera, deoarece acum era curat, mirosurile din seara precedenta disparusera iar camera sumbra se transformase in camera unei studente eminente, frumos aranjate, pline cu teancuri de foi(probabil nenumarate cursuri trase la xerox)si carti aruncate prin coltul din dreapta geamului. Ea era imbracata parca pentru o scoala privata: avea parul prins in coc, ochelari, si un costum bine aranjat.... asa cum nu o mai vazusem niciodata... mi-a zambit, mi-a spus ca trebuie sa mearga la un seminar de literatura, si ca ar vrea sa ne vedem din nou in zilele ce urmeaza. Mi-a lasat o cheie pentru a putea incuia camera cand aveam de gand sa plec inapoi in lumea mea, si m-a instiintat ca era duminica , ca dormisem de vineri noaptea incontinuu; ca ar trebui sa ma intorc in monotonia mea, caci ma cautasera parintii... si ca ma va cauta ea, ca nu are timp de cursuri.
Am plecat acasa, si mi-am reluat treburile zilnice. Parintii mei nu mi-au spus nimic, si m-a mirat lucrul asta, dar nu am intrebat nimic, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Atunci mi-am dat seama ca intrasem intr-un joc al minciunii, al perversiunii, al necunoscutului, si ca era doar inceputul... ca ma asteptau mult mai multe lucruri. Asta nu ma sperie deloc, asa cum ar fi facut-o acum 2 zile , ci ma incita...caci astept noi provocari. Jocul e inceput, nu am ce face altceva decat sa-i duc cursul , caci e mult prea tarziu sa dau inapoi... un joc murdar si in acelasi timp extrem de spectaculos ..................