vineri, 13 august 2010

Un vis frumos

Azi mi-am luat adio de tot de la noi. Tie putin iti pasa ca ne-am despartit, si sunt sigura ca ai pe alta; dar asta nu ma face sa nu plang, sa nu suspin dupa tine. Ti-am scris si-o ultima scrisoare ca sa ma simt mai bine; dar am mintit fiecare cuvant, iar lacrimile mi-au umplut obrajii, mainile si sanii. Ma gandeam doar la tine, la noi si la cat de fericita ma faceai, la zambetul tau si la clipele cand ma ajutai sa trec peste neplaceri. Cu toate ca nu ai scos niciun cuvant, stiu ca uneori te mai gandesti la mine; chiar si din gresala, din obisnuinta. Ascult aceasi piesa deprimanta si plang ca o proasta dupa un copil inocent ce habar n-are ce e viata, si care m-a ranit cel mai rau. Ma asteptam de la oricine, dar nu de la el. Mereu imi spunea mama ca toti ma vor face sa sufar la un moment dat in viata, si ca nu trebuie sa ma implic pe deplin caci ma va durea mai rau decat un cutit infipt in inima. Ma simt ca intr-o bila uriasa condusa de vant si de soarta pretutindeni, fara s-o pot controla in vreun fel.
Totul a inceput cu multi ani in urma, cand nevoia de a cunoaste m-a facut sa intalnesc un copil rupt de spatiul inconjurator si care habar nu avea ca o sa-si piarda cativa ani cu o nebuna ca mine. L-am implicat in jocurile mele nebunesti pentru a crea o relatie ciudata, si in acelasi timp captivanta. Defapt un  punct de plecare pentru o poveste de dragoste minunata. Era un copil minunat, frumos, albinos, cu fata un pic lunguiata si ochii de un verde-albastrui minunati, patrunzatori pana in cel mai adanc colt al sufletului. Avea o gura conturata, si niste buze fine; de-ti venea sa le saruti neincetat. Era slab, si avea bine conturati muschii pe piept, picioare si maini, caci era sportiv de fel; doar ca nu facea parte din categoria muschiulosilor. Avea o piele fina, iar la una dintre maini avea o problema la unghii pe care mereu o ascundea de rusine. Se imbraca mereu superb, ca un skater de prin america, si se aranja. Dar ceea ce ma atragea pe mine la el era parul lui minunat, ce-i strabatea fata, pana peste un ochi si putin peste urechi. Avea parul negru, cel mai probail vopsit; iar stralucirea lui ii dadea un aer boem, eventual de vedeta. In plus mai mereu se facea remarcat printre pustoaicele de varsta lui, si nu trecea deseori nici printre baieti fara sa nu spuna ceva. Era mereu fericit, si vorbea mult, de uitam sa mai gandesc; ci pur si simplu il priveam si il ascultam fara sa pierd vreun cuvant. As vrea sa fi fost cineva asa de fascinata de mine, asa cum eram eu de el. Nu cred ca il va mai privi cineva cu atata interes si dorinta vreodata. Nu stiu sincer ce sentimente am avut pentru el, dar au fost destule, amestecate. Imi placea sa-i privesc miscarile, caci mereu gesticula in exces, fapt ceea ce-mi placea. Adoram sa ii privesc miscarile, mimica fetei, sa-i ascult cuvintele vulgare sau cuvintele fara rost. Uneori statea nemiscat si ma privea intr-atat de mult ca roseam. Alteori il priveam eu cu insistenta ore in sir, zambind; daruindu-ma momentului. Provenea dintr-o famil:ie decenta, iar visul lui era sa fie sportiv.
Stiam ca totul se va sfarsi la un moment dat, caci drumurile noastre erau mult prea diferite, iar vietile noastre mult prea amestecate. In plus casnicia ce o aveam, si copilul, nu imi conferea libertatea pe care o voiam eu. Putea fi doar o aventura, caci nu aveam siguranta langa el. Imi putea oferi orice inafara de siguranta unui camin adevarat, sau a unei relatii adevarate, de ceea ce am eu nevoie. Cred ca viata alaturi de el ar fi fost o adevarata provocare si un joc continuu, minunat.
L-am cunoscut intr-un bar, din gresala. Iesisem cu un prieten la o bere, iar el il cunostea pe acest baiat X. Am inceput sa vorbim, iar detalile vietii lui ma uluiau tot mai mult, caci parca copiase partea mea de jurnal a descrierii barbatului perfect. La un moment dat am crezut ca e o gluma proasta, dar am revenit repede cu picioarele pe pamant cand mi-a zis ca trebuie sa ii apara prietena. M-a atras intr-atat de tare acel baiat, incat am facut tot posibilul sa mai dau de el in acel bar; caci tot ce vroiam trebuia sa posed si sa am; chiar daca uneori dorinta mea nu era aceeasi cu cea a persoanei in cauza. Nu-mi pasa de sufletele lor, de placerile altora; eram mult prea narcisista. Iar curiozitatea visurilor mele impletite cu realitatea continua a trecerii timpului, trebuia sa fie exact sau mai mult decat dorintele mele. Pana la urma am reusit sa-i vorbesc si sa-l atrag intr-o cursa vicleana. Stiam ca adolescentii deseori sunt atrasi de alcool si ca asta ma va ajuta sa-l am cateva langa mine. Era destept, dar nu descoperise siretenia din mine... sincer, nici nu cred ca a vazut-o vreodata.

Ne-am intalnit cateva zile mai tarziu pe langa o padurice din oras. Am stat pe o banca si am baut vodca, am vorbit si am ascultat toate aberatiile pe care le spunea cu atata suflet. Nici nu stiu cat imi pasa ceea ce-mi spunea, eu eram mai degreaba setata pe miscarile lui, ticurile si mimica fetei. Imi facea placere sa-l vad schimonosindu-se si dandu-si aere de cuceritor, uneori dandu-mi impresia ca era deasupra mea. Uneori ma enervam sa-l simt atat de sus, nu doar din privirile lui, ci si din cele a fetelor ce-l inconjurau si-l sorbeau din priviri cu puterea unor demoni insetati de suflete pure.

Nu cred ca am fost niciodata singura in viata lui, nici ca m-a iubit vreodata si nici ca ma vedea ca iubita lui. Dar stiu ca s-a atasat de mine, dar departarea l-a facut sa uite pana si cel mai dezastruos detaliu despre ce-a fost intre noi. In plus cand esti adolescent uiti sa iei deciziile singur, si fara sa vrei esti influentat de prieteni, deseori in rau.
Nu am avut o relatie declarata, ci doar o prietenie mult prea bizara; care in timp s-a intarit datorita sexului. Apropo de sex, prima data ne-am pus-o in toaleta unui bar jegos, beti fiind. Habar nu aveam ce facem si radeam ca nebunii, fara sa realizez prea multe. Am iesit de-acolo dupa vreo trei ore, ametiti de miros, de bautura si oboseala fizica. Tot ce am putut face a fost sa radem pana la capatul drumului, dupa care fiecare a plecat spre casa. Nu am crezut ca ziua aia exista cu adevarat, si asteptam cu nerabdare sa-l intalnesc. Sexul cu el nu era atat de excitant pe cat de frumos. Nu neaparat ca ma facea sa ma simt bine, ci doar ideea ca era cu el ma facea sa ma simt in al zece-lea cer. Nu era deloc romantic, iar cuvintele vulgare il faceau si mai rigid. Dar imi placea felul lui de-a fi, cum ma tragea de par, cum ma saruta, cum ma mangaia, cum ma atingea cu blandete si in acelasi timp cu agresivitate. Pentru mine era un vis... ce stiam ca nu va tine la sfarsit, caci orice vis frumos se termina odata cu venirea diminetii.
Mi-aduc aminte intr-o zi cand am dansat in ploaie in parc, doar pentru ca stia ca adoram sa dansez, cu toate ca habar nu aveam. Mereu imi povestea ce planuri avea ca sa ne mutam impreuna, si zambeam mereu cu lacrimi in ochi, caci stiam ca sunt doar vise fanatice a unor copii ce habar nu au ce e viata.
Ne jucam un joc de prost gust Simion sais. Mai toata lumea ne innebunea ca noi copiasem un film, pe care l-am vazut apoi impreuna; film care a devenit al nostru. Am avut si noi ceva  impreuna: un film, o melodie si acum avem o amintire, si aceasta poveste sufocanta, pentru unii poate mult prea plictisitoare. Dar pentru noi nu a fost deloc asa: a fost povestea noastra. Poate putin detaliata, dar adevaratele noastre detalii ne-au ramas in suflet si acolo o sa si ramana pe vile I
Adio iti spun si-aici cu toate ca stiu ca n-ai sa citesti, si ca putin iti pasa. Adio strainul meu, sa stii ca te-am iubit mai mult ai fi putut crede vreodata. Ai fost febletea mea, cu toate ca toti imi spuneau ca am nevoie de ochelari. Te-am adorat si atunci cand n-ai fost langa mine un an. Iar acum ca ma dai la o parte tot ce pot e sa iti doresc toata fericirea din lume caci te iubesc, ce altceva as vrea pentru omul viselor mele? A fost, s-a terminat si zambesc mereu cand ma gandesc la tot ce-a fost. Poate voi scrie despre noi ... sau poate nu.

Oricum, am decis nu am sa renunt la nimic din tot ce-a fost, caci iubirea este cel mai important lucru din lume, si o viata intreaga am alergat s-o intalnesc. Chiar daca e impartasit sau nu, chiar daca suferinta o sa-mi spulbere oasele si zilele, eu nu am sa renunt. Iar in nebunia mea o sa tin totul viu, caci doar din asta traiesc. Am figura ta in minte mereu, si traiesc cu iluziile trecutului, si chiar daca pare o nebunie, cine a spus ca sunt normala? De-ai stii cat doare fiecare secunda gandindu-ma ca-ti imparti viata cu alta, ca tot ce iti placea acum stie si ea; ca ii impartasesti fiecare vis al tau si amintire; ca eu sunt un nimeni in viata ta.... Gelozia ma sfarama pe interior, iar faptul ca nu te pot avea ma termina pe exterior. De ce o viata atat de crunta? De ce un destin atat de infiorator? Visez trecutul si inca traiesc prin el. Am inceput sa urasc viata tot mai mult si sa astept cu rabdare ziua in care ma voi stinge, caci oricum moartea e tot mai aproape de mine,si-o doresc si-o voi dori in eternitate.... e tot ce mi-a ramas mai bun pe lume, sa mor, iar tie sa nu iti fie dor.

Ciudat a fost ca mie nu mi-a pasat. Nici cand au intervenit parinti, bunici, discutii, scandaluri, sot , copiii... dar clipa in care am primit vestea ca ma vei parasi, a fost cel mai groaznic cutit in inima ce a atins putinul loc de lumina din sufletul meu. Poate te-am iubit, sau poate nu... nici eu nu stiu!