sâmbătă, 1 august 2009

RExy

Perfection is reached, not when there is no longer anything to add, but when there is no longer anything to take away.

DEAR ANA:

09.08.2009

Prima zi in care mi te-am incredintat a trecut de mult....Nu am tinut cont data exacta , si nici nu am crezut ca voi deveni atat de dependenta de tine. Mai am mult pana ating perfectiunea, cu toate ca nu am inca un standard bine stabilit pentru ca niciodata nu voi putea spune ca sunt prea slaba, exista si mai si. Te doresc tot mai mult, te cer cu ardoare in fiecare zi ........ vino si la mine .caci te vreau Ana.... Am crezut ca esti un vis pe care nu-l voi atinge niciodata, o dorinta morbida a unei adolescente idioate , care este in cautarea unei utopii iluzorii. Esti singurul lucru pecare mi-l doresc cu ardoare , si singura persoana care ma poate ajuta. Ma gandesc ca, poate,nu te voi atinge niciodata...ca nu vei exista doar pentru mine, numai si numai pentru mine. Nu ma intereseaza de cei din jur, sunt toti niste idioti. Asa-zisul sotul meu e un om ordinar care nu stie decat sa ma insulte, sa-mi spuna ca nu-s buna de nimic, ca sunt un zero...te doresc Ana, esti singura persoana care mi-ar putea fi alaturi cu adevarat. Parintii mei nu au fost niciodata apropiati de mine, prietena mea a murit, iar restul prietenilor care mai perinda pe langa mine sunt doar fete care-mi cer ajutorul si nimic mai mult. Urasc viata asta de toata jena, urasc faptul ca m-am nascut, urasc ca sunt eu si nu altcineva, urasc ca nu am murit eu in locul Deliei.........MA URASC!!! Acum, il am pe Luke, si nu mai imi pot lua viata atat de repede, caci nu vreau sa ramana cu sotul meu sub nici o forma, mai bine ii iau si lui viata. Ori cu mine, ori mort alaturi de mine! Am nevoie de tine sa mai supravietuiesc, sa am cu cine sa vorbesc, sa imi de-a sfaturi...te doresc....

17.09.2009

A trecut si aceasta vara infernala pe car eo urasc tot mai mult. De curand am avut cateva atacuri de panica, iar persoanele din jurul meu le consider din ce in ce mai hilare. Ii urasc pe toti! Simt ca-mi esti din ce in ce mai aproape, iti simt prezenta...e ca si cand ma simt mereu urmarita de ceva, cineva... Mai nou, si cand stau in galagie(gen calculator, aspirator, muzica mai tare, etc) aud voci care ma cheama, care-mi spun diferite lucruri...uneori frumoase, alteori imi spun cat de urata si grasa sunt. Al meu vor sa merg la un psihiatru, si uneori ma gandesc ca ar fi mai bine, si o fac doar pentru a intalni oameni schizofrenici. Ii ador, as vrea sa cunosc si eu pe cineva asa. Pentru mine nu e o boala, ci o realitate. Bolnavi sunt astia care s-au obisnuit cu monotonia si viata rurala,care accepta orice cacat de ordin ca o regula de viata. Imi vine sa tip, sa urlu, sa-mi smulg pielea de pe mine; caci nu mai suport aceasta lume involburata care sare asupra mea. Am slabit ceva, destul de mult. La doua saptamani dupa ce am nascut am avut circa ... de kg, iar acum dupa 7 luni am .. . Ma simt enorma, nu mai slabesc odata. Imi vine sa tai odata tot surplusul ce-mi ingreuneaza corpul. Tin regim, dar astia nu ma lasa mereu sa nu mananc, iar d ecurand am incercat sa-mi bag degetele pe gat dar e ingrozitor. Stiu ca nu conteaza durerea, ci rezultatele, dar pur si simplu nu mai suport.... Vreau sa-mi fac un tatuaj cu 81


14.10.2009

Ma simt un pic mai sigura pe mine si pe situatie. Din pacate am inceput sa mananc seara , deoarece facultatea nu imi mai permite sa imi aloc un timp si pentru mine. Ma simt o nenorocita ce aduna toate neregulile si problemele existente...Odata, cineva mi-a spus ca geniile si nebunii adora sa se autodistruga. Oare din care categorie fac parte? Sunt sigura ca din a doua, caci un geniu adevarat nu ar fi ratat nici un minut din viata sa ca sa creeze. Eu pierd zile plangandu-mi de mila, sau incercand sa caut motive imbecile caci nu am facut nimic. Au trecut ani, idei exista destule, dar foile-mi sunt inca goale. Zilele se pierd in nestire, facand cine stie ce tampenie sau chiar dormind; gandindu-ma la mii si mii de ipostaze si cuvinte pentru a scrie. Dar nimic...inca nimic.....doar cuvinte arunca in vant pe un blog uitat de lume, niciodata vazut de cine trebuie, sau ignorat cu cine stie ce pretext ipocrit.

15.09.2010

Am reusit sa stau cel mai mult 5 zile sa nu mananc, si sunt mandra de mine. Dar nu pot fac asta mereu, caci sunt controlata. Urasc mancarea, si va urasc pe voi aia care ma obligati sa mananc. Nu inteleg pentru ce dracu a fost creata mancare, caci nu ne ajuta cu nimic. Viata mea merge inainte fara sens, doar ca sa nu stau intre patru scanduri, iar nefericirea din mine e tot mai mare, mai ales ca iar m-am indepartat de tine. Ma urasc, va urasc si pe voi, si urasc viata asta nenorocita care aduce bucurii doar celor rai. M-am saturat sa zambesc celor din jur, m-am saturat sa le vorbesc si sa le suport vorbele ce imi ingreuneaza creierul. Tot din jurul meu ma omoara, iar tu Ana parca esti tot mai departe de mine. La naiba, unde-i iubirea aia de care vorbesc toti? De ce se ascunde de mine cu nerusinare? Imi doresc Sa devin o imagine fantomie a acestei lumi, invizibila, sau macar intr-atat de respingatoare sa fiu renegata de intreaga societate. Lasati-ma la naiba in pace, in nebunia mea! Vreau sa traiesc singura cu ideile mele, in lumea mea imaginara si cu problemele mele. Ana ajuta-ma! Te vreau inapoi ... nu mai suport de atatia ani sa fiu in acest hal de odioasa. De ce ma dai la o parte? Am nevoie de tine...

2.07.2011

Intr-un final te-am regasit, in incerc din rasputeri sa te imbratisez. Te iubesc Ana.

Niciun comentariu: